O definiție pentru eonic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eónic adj. m., pl. eónici; f. sg. eónică, pl. eónice

Intrare: eonic
eonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eonic
  • eonicul
  • eonicu‑
  • eonică
  • eonica
plural
  • eonici
  • eonicii
  • eonice
  • eonicele
genitiv-dativ singular
  • eonic
  • eonicului
  • eonice
  • eonicei
plural
  • eonici
  • eonicilor
  • eonice
  • eonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)