Definiția cu ID-ul 1182557:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENUMERAȚIE (< lat. enumeratio, acțiunea de a enumera) Parte a discursului în care oratorul recapitulează dovezile din argumentație și trece în revistă diferitele aspecte sub care poate fi considerat un lucru. Enumerația precede perorația, cea de-a treia și ultima parte a unui discurs, ea întărind puterea de convingere și pregătindu-i desfășurarea. De exemplu, în discursul lui M. Kogălniceanu „În chestiunea legii rarale”, enumerația constă în rezumarea motivelor care îl determină să voteze contra acelui proiect de lege prezentat de guvern, după care urmează strălucitul patetic din perorația acestui discurs. Ex. „Asemenea proiecte sînt în contra dreptății, în contra legii, în contra naționalității și în contra a chiar intereselor proprietarilor de moșii...”