O definiție pentru eluziv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eluzív adj. m., pl. eluzívi; f. sg. eluzívă, pl. eluzíve

Intrare: eluziv
eluziv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluziv
  • eluzivul
  • eluzivu‑
  • eluzi
  • eluziva
plural
  • eluzivi
  • eluzivii
  • eluzive
  • eluzivele
genitiv-dativ singular
  • eluziv
  • eluzivului
  • eluzive
  • eluzivei
plural
  • eluzivi
  • eluzivilor
  • eluzive
  • eluzivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)