Egina f. insulă greacă, între Atica și Peloponez: 10.000 loc.; în vechime rivala Atenei.

EGINA (AÍYINA) 1. Golf al M. Egee, între Pelopones (Argolida) și Atica; comunică, prin canalul Corint, cu G. Corint. 2. Ins. grecească în golful cu același nume, în apropiere de Pireu; 86 mii km²; c. 10 mil. loc. Cereale și măslini. Populată de dorieni, E. a devenit în sec. 6-5 î. Hr. unul dintre centrele comerciale înfloritoare ale Greciei antice; după cucerirea ei de către Atena (465 î. Hr.), a decăzut. Celebru templu al Atenei Aphaia (500-480 î. Hr.), ale cărui sculpturi, de pe cele două frontoane, marchează o etapă importantă în evoluția statuarei grecești.

PAUL din Egina (Paulus Aeginata) (c. 625-c. 690), chirurg grec. Lucrarea sa, Epitomae medicae libri septem, reunește cunoștințele medicale de până la el, fiind o sursă de inspirație și pentru medicii arabi.