Definiția cu ID-ul 763321:
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
echinócțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (-ți-i-)
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
echinócțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (-ți-i-)