(E un) Cațavencu – Dobrogeanu Gherea spunea despre Caragiale că prin personajele sale a făcut concurență Oficiului Stării Civile. Într-adevăr, ele au căpătat identitate și numele lor a început să circule în vorbirea curentă, ca de pildă: Domnul Goe (copilul răzgiiat), Caracudi (gazetarul de modă veche), Chicoș Rostogan (pedagogul înapoiat și ridicol), Pristanda (subalternul slugarnic și incorect) etc. Din aceeași familie tipologică face parte și Nae Cațavencu, unul dintre personajele principale ale comediei O scrisoare pierdută, tipul politicianului burghez demagog și corupt. Caragiale n-a creat, desigur, acest nume la întîmplare. Cațavencu vine de la cuvîntul cață, adică persoană căreia îi merge gura ca o morișcă. Despre un asemenea politician se spune adesea: „e un veritabil Cațavencu”. „Au dispărut pentru totdeauna vremurile – scrie ”Scînteia„ (nr. 5079) – cînd Nae Cațavencu ori Agamiță Dandanache, «băieți de familie» cu moșii, fabrici și tantieme, înecau pe alegători în valuri de fraze scuipate, îi amețeau cu promisiuni demagogice, uitate a doua zi după alegeri”. LIT.