DULCEAȚĂ (pl. -eți, -ețuri) sf. 1 Însușirca a tot ce este dulce: dulceața zahărului, mierii ¶ 2 vorb. de temperatură, de climă: se bucură de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia cerului (ISP.) ¶ 3 Plăcerea deosebită pe care o găsește cineva într’un lucru: dulceața somnului ¶ 4 Ⓟ Bucurie, fericire: Cine strică dragostea... să n’abă altă ~, Numai bănat pe față (PAP.) ¶ 5 Blîndețe: Mă chema cu binișorul și cu ~-mi vorbea (PANN) ¶ 6 pl. Bunătăți, lucruri bune (de mîncare): l-au hrănit cu toate dulcețile lumii (SB.); mai bine o bucată de pîine goală în pace, decît o mie de dulcețuri cu ceartă (ZNN.) ¶ 7 🐑 Fructul oilor, laptele și produsele lui ce dau oile sau caprele: baciul... face cu mîna lui din dulceața oilor și a caprelor: casă, urdă... unt, cașcavale, brînză (JIP.) ¶ 8 🍽 Fructe fierte în zahăr: ~ de trandafiri, de fragi, de coacăze, de smeură; cea mai migăloasă și aleasă ~ era... dulceața de miez de nucă (GRIG.).