DULĂPAȘ (pl. -așe), DULĂPIOR (pl. -ioare) sn. 🛋 dim. DULAP I. 1: scoate iute din fundul dulăpașului o trîmbiță veche (GRIG.). DULĂU sn. 1 🐒 Cîine ciobănesc mare și lățos (🖼 1930): de va ucide neștine ~ păstoresc, ce se zice ~ de turme de oi... să plătească toată paguba (PRV.-LP.); cenușerii... m’o tiuit ca pe-un ~ cu tingirea ’n coadă (ALECS.) ¶ 2 💫 CÎINE 4 [comp. pol. dolow].