O definiție pentru dudue


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dudúe (-úi), s. f. (Mold.) Domnișoară. – Var. duducă. Mr. dudie. Tc. dudu „doamnă” (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 2119; Ronzevalle 92), cf. bg. dudum.

Intrare: dudue
substantiv feminin (F143)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudue
  • duduea
plural
  • dudui
  • duduile
genitiv-dativ singular
  • dudui
  • duduii
plural
  • dudui
  • duduilor
vocativ singular
plural