droágă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogá, targă, d. vsl. drongŭ, grindă, ca fr. brancard, targă, d. branche, ramură. V. droșcă, drug). Est. Căruță de transport, maĭ ales acoperită. Dric, patașcă. Cotigă de dus cîniĭ prinșĭ. Roabă maĭ mare compusă dintr’o cutie pe doŭă roate împinsă de om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaĭcă.