Definiția cu ID-ul 444683:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dosádă (-ắzi), s. f. – Necaz, supărare, durere. Sl. (bg.) dosada (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac 100). Sec. XVII, înv.Der. dosădi, vb. (a chinui, a supăra, a întrista), din sl. dosaditi; dosăditură, s. f. (chin, suferință); dosăditor, adj. (urmăritor).