Definiția cu ID-ul 444625:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî.Der. doborîtor, adj. (care doboară).