Definiția cu ID-ul 711706:
Arhaisme și regionalisme
dobalău, s.n. – Băț cu măciucă în vârf, folosit pentru a bate toba (Hotea 2006). – Din dobă + -lău.
dobalău, s.n. – Băț cu măciucă în vârf, folosit pentru a bate toba (Hotea 2006). – Din dobă + -lău.