DOBÎNDĂ (pl. -înzi) sf. 1 † Trans. Cîștig, folos, profit; păstrat cu acest înțeles în proverbe și locuțiuni: atîta pagubă cît și ~ 👉 ATÎT; în loc de ~, se pomenește cu osîndă (PANN); mai bine este să fii c’un om vrednic la pagubă decit c’un mișel la dobîndă (NEGR.) ¶ 2 ‡ Pradă, jaf ¶ 3 ⚚ Folos ce trage cineva din banii dați cu împrumut: ~ se zice cu atît ce după tocmeală dă datornicul împrumutătorului său pentru datoria sa (LEG.-CAR.); a lua bani cu ~; a plăti ~; cu ~ de zece la sută; ~ compusă, dobîndă care socotește drept capital împrumutat, la începutul fie-cărui termen, capitalul mărit cu dobînzile; ~ simplă, dobîndă care se socotește numai la capitalul împrumutat (în opoziție cu ~ compusă); F a plăti cu ~, a plăti cu vîrf și îndesat: am început să-i plătesc cu ~ pumnii din grădină și brînca de la școală (GN.) [dobîndi].