O definiție pentru doțânțea


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

doțânțéa, doțânțele, s.f. – Nasture de zinc cusut pe șerpar: „Mai bine eu că m-oi fa / Doțânțele mânânțăle” (Țiplea 1906: 439). – Probabil ref. la valoarea banului folosit ca și nasture.

Intrare: doțânțea
doțânțea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.