3 definiții pentru dizghin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dizghín sn vz dezghin

dizghín n., pl. urĭ (turc. dizgin, dizgun, frîŭ, dizgini čekmek, a trage frîu). Vechĭ. Lovitură de frîŭ saŭ de pintenĭ. Săritură de cal. A-ĭ de un dizghin caluluĭ, a-l face să zburde. – Greșit dezghin și încă și (Al. și Sadov.) dezbin.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dizghín, dizghínuri, s.n. (pop.) lovitură de pinteni sau de frâu dată calului; săritura acestuia.

Intrare: dizghin
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizghin
  • dizghinul
  • dizghinu‑
plural
  • dizghinuri
  • dizghinurile
genitiv-dativ singular
  • dizghin
  • dizghinului
plural
  • dizghinuri
  • dizghinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)