O definiție pentru disject


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disjéct adj. m., pl. disjécți; f. sg. disjéctă, pl. disjécte

Intrare: disject
disject adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disject
  • disjectul
  • disjectu‑
  • disjectă
  • disjecta
plural
  • disjecți
  • disjecții
  • disjecte
  • disjectele
genitiv-dativ singular
  • disject
  • disjectului
  • disjecte
  • disjectei
plural
  • disjecți
  • disjecților
  • disjecte
  • disjectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)