DIARIST s. m. cel care își notează întâmplările zilnice. (< it. diarista)

diarist s. m. Persoană care își notează într-un caiet întâmplările de zi cu zi ◊ „[Lovinescu] nu are conștiința unui diarist [...] nu crede în valoarea estetică a jurnalului intim.” Lit. 16 VII 93 p. 3. ◊ „Din Franța, diaristul [P. Comarnescu] trece în Italia și aici descoperă marea pictură. Stilul jurnalului devine telegrafic.” Lit. 2022/94 p. 5. ◊ „Iorga, Lovinescu [...] și atâția alți interesanți diariști sau memorialiști români.” ◊ „22” 49/95 p. 15. ◊ „Diaristul a început prin a-și evoca [...] matricea spirituală.” R.lit. 7/96 p. 1; v. și Lit. 6/94 p. 3 (termen des folosit de criticul Eugen Simion; v. Al. Niculescu în Ap. 8/95 p. 15; din it. diarista; cf. fr. diariste – v. Le Monde 13 I 96 p. 4)

diarist, -ă adj. Propriu unui jurnal (intim) ◊ „Precipitarea scriiturii diariste.” ◊ „22” 49/95 p. 15 (din s. m. diarist)

diarist (desp. di-a-) s. m., pl. diariști

*diarist (di-a-) s. m., pl. diariști

*diaristă (di-a-) s. f., g.-d. art. diaristei; pl. diariste