O definiție pentru diargon
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
diargon subst. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, având aceeași valoare cu argonul, cu deosebirea că durata oligonului se prelungește cu două bătăi. – Din gr. diargon.
Intrare: diargon
diargon substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)