2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINCULPÁ vb. tr. a retrage, a anula o inculpație. (< fr. désinculper)

Intrare: dezinculpat
dezinculpat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinculpat
  • dezinculpatul
  • dezinculpatu‑
  • dezinculpa
  • dezinculpata
plural
  • dezinculpați
  • dezinculpații
  • dezinculpate
  • dezinculpatele
genitiv-dativ singular
  • dezinculpat
  • dezinculpatului
  • dezinculpate
  • dezinculpatei
plural
  • dezinculpați
  • dezinculpaților
  • dezinculpate
  • dezinculpatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezinculpa
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezinculpa
  • dezinculpare
  • dezinculpat
  • dezinculpatu‑
  • dezinculpând
  • dezinculpându‑
singular plural
  • dezinculpă
  • dezinculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezinculp
(să)
  • dezinculp
  • dezinculpam
  • dezinculpai
  • dezinculpasem
a II-a (tu)
  • dezinculpi
(să)
  • dezinculpi
  • dezinculpai
  • dezinculpași
  • dezinculpaseși
a III-a (el, ea)
  • dezinculpă
(să)
  • dezinculpe
  • dezinculpa
  • dezinculpă
  • dezinculpase
plural I (noi)
  • dezinculpăm
(să)
  • dezinculpăm
  • dezinculpam
  • dezinculparăm
  • dezinculpaserăm
  • dezinculpasem
a II-a (voi)
  • dezinculpați
(să)
  • dezinculpați
  • dezinculpați
  • dezinculparăți
  • dezinculpaserăți
  • dezinculpaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezinculpă
(să)
  • dezinculpe
  • dezinculpau
  • dezinculpa
  • dezinculpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)