descumpărá, descumpăr, v.t. 1. A răscumpăra: „Cele cinci oppide coronale nu numai atunci erau date în proprietate privată de scurtă durată, dear și în secolul XVII au fost inpignorate lui Ștefan Bethlen, și numai în anul 1744 s-au descumpărat” (Mihaly, 1900: 152; dipl. 65). 2. A plăti, simbolic, nănașa, pentru a reintra în posesia propriului copil, după botez. – Cf. răscumpăra (Scriban, MDA).