DESCUMPĂRA vb. (Ban., Trans. SV) A răscumpăra. Domnul își va descumpăra robii. VCC, 32. Eximo. Descompar. Kiváltok. LEX. MARS., 203. ♦ (Criș.) A mîntui, a absolvi. Hristos descumpără ceastă lume. MiSC. SEC. XVII, 56^v. Variante: descompăra (LEX. MARS., 203). Etimologie: cf. cumpăra, scumpăra.