❍ DESBÎRNA, DEZBÎRNA (-bîrn) vb. tr. și refl. Mold. A (se) rupe, a (se) desprinde o parte a corpului, așa încît să rămîie atîrnată, abia legată de trup: mi s’a desbîrnat unghia la un deget; ~ urechea, copita; pr. anal.: Se urcă pe piscuri a stîncilor oable, Ce abia cît numai nu se desbîrnase (STAM.) [des- + bîrnă].