O definiție pentru depradațiune

depradațiúne f. (lat. de-praedátio, -ónis, d. de-praedári, a prăda. V. pradă). Jur. Jaf pradă, furt cu stricăcĭune, comis maĭ ales de un administrator: depradațiunea averiĭ unuĭ minor. – Și -áție.

Intrare: depradațiune
depradațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depradațiune depradațiunea
plural depradațiuni depradațiunile
genitiv-dativ singular depradațiuni depradațiunii
plural depradațiuni depradațiunilor
vocativ singular
plural