*dendrít n., pl. e (vgr. dendrites, d. déndron, copac; fr. dendrite, f. Cp. cu grafit, antracit). Min. Lemn petrificat orĭ peatră fosilă cu urme de ramurĭ. – Și dendrită f., pl. e (vgr. dendritis, -ítidos, f.).

dendrit(e), (engl.= dendrite) concreșteri arborescente, rami-ficate ale min. din grupa elementelor native (Au, Ag, Cu) și a oxizilor (de Mn, Fe). D. de aur îmbracă forme specifice de ferigi (ex. în Mții Metaliferi – „feriga” și „șopârla de aur”) și se găsesc în geode alături de cuarț. D. de mangan, mult mai frecvente, se depun din apele meteorice pe suprafețele fisurilor din calcare, marne, granite etc.