2 intrări

5 definiții

dehocá (-c, -at), vb.1. A sacrifica, a omorî (un animal). – 2. A rupe, a sparge, a face bucăți. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – Var. (Mold.) dihoca, (Trans.) devocă. Origine incertă. Se consideră în general reprezentant al unui lat. *devocare, în loc de *devacuāre (Candrea-Dens., 481; REW 9108; Candrea; Scriban); cf. cat. divacare „a goli.” Soluția nu este imposibilă; însă pare preferabil să se pună acest cuvînt în legătură cu seria de creații expresive dăbăla, dehula, etc. Circulă și var. desvoca, pe care Candrea, Bul. Soc. fil., I, 40 și Candrea-Dens., 474, o derivă din lat. *disvocāre. Densusianu, Rom., XXXIII, 76, pleca de la mag. dió „nucă”, dió haj „coajă de nucă”. Cf. desfăca.

dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 1. a tăia. 2. a sfâșia. 3. a istovi, a stoarce de puteri.

dehocà (dibocà) v. Mold. 1. a tăia carne, varză, etc.; 2. fig. a sfâșia: i se dihoca inima; 3. a istovi, a stoarce de puteri: trupul dehocat de muncă. [Origină necunoscută].

devóc (vest) și dehóc, dihóc (est), a -á v. tr. (lat. *devocare = *vocare îld. vacare, a fi deșert, cu înț. luĭ vacuare, a evacua. v. desfac 2. Cp. cu vulpe-hulpe). Fam. Sfîrtic, sfîșiĭ de tot, prăpădesc, nimicesc: lupiĭ eraŭ să-mĭ dihoace vita, plînge de i se dihoacă inima. V. refl. Mă dăhulez, mă extenuez muncind. Mă dezbin (vorbind de vite cînd alunecă pe gheață). – În Ml. a se dăvoca, a se desfunda pămîntu de multă apă.

Intrare: dehoca
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dehoca dehocare dehocat dehocând singular plural
deho dehocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dehoc (să) dehoc dehocam dehocai dehocasem
a II-a (tu) dehoci (să) dehoci dehocai dehocași dehocaseși
a III-a (el, ea) deho (să) dehoce dehoca dehocă dehocase
plural I (noi) dehocăm (să) dehocăm dehocam dehocarăm dehocaserăm, dehocasem*
a II-a (voi) dehocați (să) dehocați dehocați dehocarăți dehocaserăți, dehocaseți*
a III-a (ei, ele) deho (să) dehoce dehocau dehoca dehocaseră
Intrare: dehocat
dehocat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dehocat dehocatul dehoca dehocata
plural dehocați dehocații dehocate dehocatele
genitiv-dativ singular dehocat dehocatului dehocate dehocatei
plural dehocați dehocaților dehocate dehocatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)