2 intrări

O definiție

DECRUSTÁ vb. tr. a înlătura o crustă, un strat de natură chimică depusă pe pereții unui recipient. (după fr. décroûter)

Intrare: decrusta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decrusta decrustare decrustat decrustând singular plural
decrustea decrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decrustez (să) decrustez decrustam decrustai decrustasem
a II-a (tu) decrustezi (să) decrustezi decrustai decrustași decrustaseși
a III-a (el, ea) decrustea (să) decrusteze decrusta decrustă decrustase
plural I (noi) decrustăm (să) decrustăm decrustam decrustarăm decrustaserăm, decrustasem*
a II-a (voi) decrustați (să) decrustați decrustați decrustarăți decrustaserăți, decrustaseți*
a III-a (ei, ele) decrustea (să) decrusteze decrustau decrusta decrustaseră
Intrare: decrustare
decrustare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decrustare decrustarea
plural decrustări decrustările
genitiv-dativ singular decrustări decrustării
plural decrustări decrustărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)