❍ DECIOCĂLA (-ălez) vb. tr. și refl. Mold. 1 🚜 A (se) desghioca, a (se) curăța foile, pănușile de pe coceanul de porumb ¶ 2 A se desface, a se curăța carnea de pe oase: fierbe bine, bine, pînă se deciocălează carnea de pe ciolane (ȘEZ.) ¶ 3 ~ o căruță, a o desface în părțile din care e alcătuită: moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea (CRG.) [ciocălău].