*decenvír m. (lat. decémvir, d. decem, zece și vir, bărbat. V. triunvir și duunvir). Unu din ceĭ zece magistrațĭ creațĭ temporar la vechiĭ Romanĭ și care aŭ făcut legea celor două-spre-zece table. Membru într’o comisiune de zece. Unu din magistrațiĭ care-l înlocuiaŭ pe pretoru urban în procesele civile la Romanĭ. – Nu e nevoie să se scrie decemvir.