5 definiții pentru deșugubină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deșugubină f. 1. în vechiul drept românesc: crimă sau păcat mortal (omor, tâlhărie, adulteriu) ce trăgea după sine pierderea sufletului; 2. V. șugubină. [Slav. DUȘEGUBINA, pierderea sufletului].

deșugubínă f., pl. ĭ (vsl. duše-gubina, perderea sufletuluĭ. V. duh, pa-gubă, șugubină). Vechĭ. Mare crimă, păcat mortal.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘUGUBÍNĂ s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

deșugubi s. v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deșugubínă (deșugubíni), s. f.1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă.3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv.

Intrare: deșugubină
deșugubină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșugubi
  • deșugubina
plural
  • deșugubini
  • deșugubinile
genitiv-dativ singular
  • deșugubini
  • deșugubinii
plural
  • deșugubini
  • deșugubinilor
vocativ singular
plural