Darwin (Carol Robert) m. naturalist englez din sec. XIX, autorul celebrei opere despre Origina speciilor prin mijlocul selecțiunii naturale, prin care a întemeiat doctrina-i transformistă, numită darwinism: animalele și vegetalele derivă unele din altele și se reduc toate la una și aceeaș origină, prin selecțiune și transformări succesive (1809-1882).

DARWIN [dá: uin] 1. Erasmus D. (1731-1802), medic și scriitor englez. A admis variabilitatea și înrudirea speciilor, rolul condițiilor climatice și al încrucișărilor, anticipând evoluționismul. Op. pr.: „Grădina botanică”, „Fitologia”. 2. Charles Robert D. (1809-1882), naturalist englez. Nepotul lui D. (1). Fondatorul teoriei despre evoluția speciilor de plante și animale prin selecție naturală („Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență”). A demonstrat primul, pe baze experimentale, materialitatea lumii vii și a susținut originea animală a omului („Originea omului și selecția sexuală”). Concepția sa evoluționistă (darvinismul) a avut o mare influență asupra filozofiei cunoașterii, dovedind posibilitatea explicării complexității lumii vii prin cauze naturale și concepând mecanismul evoluției prin factori simpli, variabilitatea fiind amplificată de lupta pentru existență și selecția naturală. 3. Sir George Howard D. (1845-1912), astronom și geofizician englez. Fiul lui D. (2). Prof. univ. la Cambridge. A dezvoltat cosmogonia pe bazele fizicii matematice. Studii privind sistemul Lună-Pământ.

DARWIN [dá: uin], oraș în N Australiei, port la M. Timor, centru ad-tiv al Teritoriului de Nord; 78,4 mii loc. (1991, cu suburbiile). Aeroport internațional. Expl. de min. de fier. Prelucr. lemnului și a cărnii. Capătul șoselei transaustraliene. Vechiul nume: Port Darwin.

DARWIN (< n. pr. Darwin) s. m. Unitatea ratei de evoluție a unui taxon.