3 definiții pentru dătătură

dătătúră, dătătúri, s.f. (înv.) lovitură.

dătătură f. 1. efectul acțiunii de a da: dătătură în cărți; 2. lovitură.

dătătúră f., pl. ĭ. Acțiunea și modu de a da: dătătură în cărțĭ. Lovitură, aruncătură: a dat cu pușca și a nemerit dintr’o singură dătătură.

Intrare: dătătură
dătătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dătătu dătătura
plural dătături dătăturile
genitiv-dativ singular dătături dătăturii
plural dătături dătăturilor
vocativ singular
plural