DĂTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a da, de a lovi, de a împușca, etc. (o singură dată): răteză capul iepurelui dintr’o ~ (FLOR.) ¶ 2 Ⓟ Farmec, vrajă, aruncătură: animalele care calcă... în dătăturile de fapt (ȘEZ.).

dătătură f. 1. efectul acțiunii de a da: dătătură în cărți; 2. lovitură.

dătătúră f., pl. ĭ. Acțiunea și modu de a da: dătătură în cărțĭ. Lovitură, aruncătură: a dat cu pușca și a nemerit dintr’o singură dătătură.

dătătură, dătături, s.f. (înv.) lovitură.