dărălắu, dărălauă, dărălăuri, (daralău), s.n. (reg.) 1. Râșniță. 2. Teasc. 3. Moară pentru măcinarea fructelor. – Var. a lui daralau.

dărălău, s.n. – (reg.) 1. Râșniță. 2. Teasc. – Var. a lui daralau (< magh. darálé, MDA).

dărălău, s.n. – 1. Râșniță. 2. Teasc. – Din dărăli + -ău.