3 definiții pentru cutreierătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cutrierătură sf vz cutreierătură
cutreierător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: cutreiera + (ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cutreieră (1). 3 sm (Sst) Aventurier.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutreierătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 61/1 / Pl: ~uri / E: cutreiera + -tură] 1-3 Cutreierare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cutreierătură
cutrierătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cutreierătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||