2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
cujmete sn vz cușmete
cușmete sm [At: VÎRCOL, V. / V: cujm~ / Pl: ~eți / E: ns cf tc kusmet] 1-2 (Olt) Bucată (de pâine sau de mămăligă) Si: (reg) bucătură, calup, codru, șucap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ COȘMETE 👉 CUȘMETE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CUJMETE, CUȘMETE sm. Olten. (VÎRC.) Codru de mălaiu.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CUȘMETE sm. Olten. Bucată, codru (CIAUȘ.) (VÎRC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Etimologice
cusmete (-eți), s. f. – Bucată, crîmpei. Tc. kismet (Bogrea, Dacor., I, 275).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
cușmete, cușmeți, s.m. (reg.) bucată de pâine sau de mămăligă; codru, bucătură, calup, șucap, dărab.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cusmete
cusmete substantiv feminin
| substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: cușmete
cușmete substantiv masculin
| substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cujmete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.