O definiție pentru curricular


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curriculár adj. m., pl. curriculári; f. curriculáră, pl. curriculáre

Intrare: curricular
curricular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curricular
  • curricularul
  • curricularu‑
  • curricula
  • curriculara
plural
  • curriculari
  • curricularii
  • curriculare
  • curricularele
genitiv-dativ singular
  • curricular
  • curricularului
  • curriculare
  • curricularei
plural
  • curriculari
  • curricularilor
  • curriculare
  • curricularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)