2 definiții pentru curmător
Explicative DEX
curmător, ~oare [At: CONACHI, P. 85 / Pl: ~i, ~oare / E: curma1 + -tor] (Reg) 1 a Gâtuitor. 2 a Decisiv. 3 sn Ferăstrău de pădure.
CURMĂTOR, -OARE, curmători, -oare, adj. (Învechit) Care curmă, care întrerupe. Leșine necontenite și de viață curmătoare. CONACHI, P. 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curmător
curmător adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
curmător, curmătoareadjectiv
- 1. Care curmă, care întrerupe. DLRLC
- Leșine necontenite și de viață curmătoare. CONACHI, P. 85. DLRLC
-