2 definiții pentru curmător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curmător, ~oare [At: CONACHI, P. 85 / Pl: ~i, ~oare / E: curma1 + -tor] (Reg) 1 a Gâtuitor. 2 a Decisiv. 3 sn Ferăstrău de pădure.

CURMĂTÓR, -OÁRE, curmători, -oare, adj. (Învechit) Care curmă, care întrerupe. Leșine necontenite și de viață curmătoare. CONACHI, P. 85.

Intrare: curmător
curmător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmător
  • curmătorul
  • curmătoare
  • curmătoarea
plural
  • curmători
  • curmătorii
  • curmătoare
  • curmătoarele
genitiv-dativ singular
  • curmător
  • curmătorului
  • curmătoare
  • curmătoarei
plural
  • curmători
  • curmătorilor
  • curmătoare
  • curmătoarelor
vocativ singular
plural

curmător

  • 1. învechit Care curmă, care întrerupe.
    exemple
    • Leșine necontenite și de viață curmătoare. CONACHI, P. 85.
      surse: DLRLC

etimologie: