Definiția cu ID-ul 978548:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚÉNIE curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei persoane curata sau a unui lucru curat; lipsă de murdărie, de impuritate. Era un om care, pe lîngă rînduiala scrisului, avea și plăcerea curățeniei. SADOVEANU, B. 177. Se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ♦ Calitatea de a fi curat sufletește, puritate, nevinovăție, sinceritate, cinste. El ne iubește din toată curățenia inimii sale. DACIA LIT. 275. ♦ Castitate. 2. Dereticare. Făcea curățenie mare în casă. 3. Purgativ, laxativ. – Pronunțat: -ni-e.