curățător, ~oare [At: COD. VOR., ap. DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: curăța] 1-2 smf, a (Persoană) care curăță (1). 3-6 smf, sn, a (Persoană sau obiect) care (se) purifică. 7 sm (Înv; îs) ~ de ghete Lustragiu. 8 smf (Înv) Persoană care înlătură ceva rău. 9 sf Instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 10 sn Dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 11 sn Aparat pentru separarea dintr-un produs a unei faze formate din particule de lichid, de solid sau de gaze. 12 sf (Îrg) Scoabă a fierarului. 14 sf (Înv; îs) ~oare de ghete Grătar sau preș pe care se rad sau se șterg ghetele. 15 sf (Îs) ~oare de zarzavat Cuțitaș special pentru curățarea (2) zarzavaturilor. 16 sf (Îs) ~oare de cereale Mașină pentru separarea impurităților din cereale. corectat(ă)