CUMPĂNI (-ănesc) I. vb. tr. 1 A cîntări cu cumpăna, a pune în cumpănă: în cumpăna socotelii drepte de vom ~ (CANT.); Ⓕ: mîndria gravă a Domnului care cumpănește în mînă-i soarta unui neam (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A chibzui, a cîntări cu mintea: Cumpănește bine toate, Pînă mîne de socoate (COȘB.); băga în cap toate sfaturile, iar el cumpănindu-le pe unele le primi de bune, iar pe altele le mai prefăcu (ISP.) ¶ 3 A măsura, a calcula cu măsură: își cumpănea mersul, glasul cele mai mici gesturi (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A cîntări cu ochii, a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi ¶ 5 A pune în echilibru, a ținea în echilibru: peste talazurile-i furioase văd vasul nostru, o jucărie, o coajă de nucă, pe care iscusința omului o cumpănește pe mări (VLAH.) ¶ 6 A atrage în partea sa, a decide pe cineva să-i ție parte: știu eu de ce ai cumpănit pe doftor să-mi omoare copilul (RET.). II. vb. intr. A cîntări, a trage la cîntar: am numai un creditor dar cumpănește cît o sută (ALECS.). III. vb. refl. 1 A se echilibra, a da în cumpănă, a-și păstra echilibrul: neliniștitul Domn al Moldovei, spre a se ~ pe tronul ce se clatină subt el (VLAH.) ¶ 2 A se legăna, a se balansa: numai ce vezi că se cumpănește hașca și se izbește jos cu vuet (SB.) ¶ 3 A se potrivi, a fi la fel ¶ 4 ‡ A fi nehotărît, a sta la îndoială.