CRAMĂ (pl. crame, crămi) sf. 1 Încăperea de la vie unde se ține teascul de stors strugurii, linul, tocitorile, etc. și unde se păstrează vinul: eu mă răpăd în ~ s’aduc și un cofăel de vin (CRG.) ¶ 2 Trans. (VIC.) Șatră la bîlciu unde se vînd băuturi și se adună oamenii de beau aldămașele [comp. srb. krama, rut. kram < germ.].