2 definiții pentru crack


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRACK CRAC/ s. n. 1. tip de drog. 2. băutură ieftină. (< fr., it. crack)

crack s. (americanism) ♦ 1. Tip de drog ◊ „Vameșii australieni au descoperit la Sydney prima cantitate de «crack» identificată până acum în Australia. Este vorba de un drog extrem de periculos, derivat din cocaină [...]” I.B. 4 IX 86 p. 4. ◊ „De ani de zile investigatorii semnalează permanenta înmulțire a «gang»-urilor înarmate care și-au ales sediul la Washington, organizații criminale bine introduse pe piața drogurilor, mai ales a cocainei și crack-ului.” Fl. 14 IV 89 p. 21. ♦ 2. Tip de băutură ieftină ◊ „«Oxidații» se întâlnesc la localuri [...] să asculte muzică «supărată» [...] să bea «cocârț» (amestec de băuturi alcoolice ieftine) sau «crack» (jumătate bere, jumătate alcool), să se «caftească» cu caraliii.” ◊ „22” 35/94 p. 9 [pron. crec] (cf. fr., it. crack; MNC 1986, PN 1985)

Intrare: crack
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crack
  • crackul
  • cracku‑
plural
  • crackuri
  • crackurile
genitiv-dativ singular
  • crack
  • crackului
plural
  • crackuri
  • crackurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)