CRĂCANĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de « V »; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; ramificația unui obiect bifurcat. 2. Ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. 3. Cerc de fier cu trei picioare, care servește drept suport pentru vasele care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcan s. n.] – Din crac + suf. -ană.