5 definiții pentru crâșnic

crâșnic sm vz crâsnic2

crâsnic2 [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XIII, 105 / V: cărs~, cărstn~, cârstn~, crăs~, crăzn~, ~âșn~ / Pl: ~ici / E: vsl кpъcтъ „cruce”, bg кpъcтник „naș”] 1 sm (Reg) Paracliser. 2 sm Dascăl. 3 sn (Reg) Unealtă de pescuit din două nuiele arcuite și încrucișate, de care se leagă plasa Si: (reg) cereală, ciorpac, comiher, crâstaci, crâstaș (1), difan, hălău, lejnic, leșteu, lingură, năpatcă, posfat, prijinea, rochiu, scârțaș, tărăbuc. 4 (Îs) ~-de-mănă, ~fără-țăpoi (sau tălpoi) Crâsnic (3) fără coadă, ale cărui arcuri sunt prelungite în jos, în forma unor picioare sprijinite pe fundul pârâului Si: crâstaș (2). 5 sn (Ban) Plasă prinsă de doi pari încrucișați, cu care se transportă pleava de la arie.

crâsnic m. Tr. îngrijitor de biserică, paraclisier. [Slav. KRŬSTŬ, cruce: lit. cel ce duce înainte crucea].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crấșnic, crâșnici, s.m. – (bis.) Paraclisier, diacon. – Din sl. kristŭ „cruce” + suf. -nic (Șăineanu, DER); cf. bg. krastnik (DEX).

crấșnic, -i, s.m. – Paraclisier (la biserică), diacon. – Din sl. kristŭ „cruce”.

Intrare: crâșnic
crâșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.