Definiția cu ID-ul 442521:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covátă (covéți), s. f.1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë.Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți).