covățất, -ă, covățâți, -te, (covățit), adj. 1. Scobit. 2. Încovoiat, cocoșat; cu cocoașă: „Și la spate o fo' covățâtă, ca și covata pitii” (Papahagi, 1925: 125). 3. Sub formă de covată; ridicat, bombat; deluros. – Var. a lui covățit.

covățât, -ă, adj. – 1. Scobit. 2. Încovoiat, cocoșat; cu cocoașă: „Și la spate o fo’ covățâtă, ca și covata pitii” (Papahagi, 1925: 125). – Var. a lui covățit (< covăți) (MDA).

covățât, -ă, adj. – Încovoiat, cocoșat; cu cocoașă: „Și la spate o fo’ covățâtă, ca și covata pitii” (Papahagi 1925: 125). – Din covată (< tc. kovata) + -at.