cotelitor, ~oare [At: MUSCEL, 108 / Pl: ~i, ~oare / E: coteli + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care scotocește. 3-4 smf, a (Persoană) care caută pe furiș. 5-6 smf, a (Persoană) care răvășește și strică lucrurile. 7-8 smf, a (Persoană) care trebăluiește prin casă. 9-10 smf, a (Persoană) care deretică. 11-12 (Persoană) care gospodărește prin curte. 13-14 smf, a (Persoană) care linge farfuriile. 15-16 smf, a (Persoană) care fură. 17-20 Cotitor (1-4).