O definiție pentru cosmotic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmótic adj. m., pl. cosmótici; f. sg. cosmótică, pl. cosmótice

Intrare: cosmotic
cosmotic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmotic
  • cosmoticul
  • cosmoticu‑
  • cosmotică
  • cosmotica
plural
  • cosmotici
  • cosmoticii
  • cosmotice
  • cosmoticele
genitiv-dativ singular
  • cosmotic
  • cosmoticului
  • cosmotice
  • cosmoticei
plural
  • cosmotici
  • cosmoticilor
  • cosmotice
  • cosmoticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)