COROANĂ, coroane, s. f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încunună capul; cunună. ♦ Fig. Încununare. Gloria părții și-a sa mărire, lată coroana vieții întregi (ALECSANDRI). ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune, ca omagiu, la mormîntul cuiva. 2. Podoabă de metal (ornată cu pietre prețioase) purtată de monarhi la ocazii solemne, ca semn al puterii lor; (prin analogie) tiară papală. ♦ Semn distinctiv pe stemele și blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. V. blazon. ♦ Fig. Putere monarhică, suveranitate; p. ext. persoană care deține această putere. 3. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 4. Unitate monetară în anumite țări. 5. Partea superioară a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalt. ♦ Îmbrăcăminte de metal sau de porțelan cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 6. Partea de deasupra copiei la piciorul calului. 7. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. ♦ Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibil cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală. 8. Nume dat mai mulțor piese sau părți de piese mecanice de formă circulară. – Lat. lit. corona.