corigắu, corigăi, (coridău), s.m. Motiv decorativ aplicat pe lemn, care are la bază linia frântă; zigzag: (ref. la ouăle de Paști) „Făce pă ele cocârlate, greble, corigauă” (Bilțiu, 2009: 107). – Et. nec.; probabil din cordău, cf. cordățel.

corigău, corigăi, (coridău), s.m. – Motiv decorativ aplicat pe lemn, care are la bază linia frântă; zigzag (Bilțiu, 2010). – Et. nec.; probabil din cordău (< coardă), cf. cordățel.